Regimul recepției construcțiilor introdus prin Legea nr. 141/2026

Av. Tasiana Timofticiuc

Av. Eva-Cara Costache

1. Introducere

Legea nr. 141/2026 a fost adoptată în contextul necesității de a accelera implementarea și decontarea investițiilor publice în domeniul construcțiilor, în special în raport cu termenele aferente PNRR.

În acest scop, Legea introduce un mecanism special, temporar și derogatoriu de la regimul general al recepției construcțiilor, care permite admiterea recepției lucrărilor esențiale și suspendarea recepției pentru lucrările auxiliare nefinalizate, în condițiile legii.

Noul mecanism nu înlătură însă regula recepției unitare după finalizarea tuturor lucrărilor și nici nu este obligatoriu, ci oferă o alternativă aplicabilă în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Lege.

Admiterea recepției lucrărilor esențiale produce, totodată, efecte juridice importante, inclusiv în ceea ce privește decontarea lucrărilor, punerea în funcțiune și utilizarea construcției, precum și cu privire la garanțiile contractuale.

2. Domeniu de aplicare

Introducerea unor măsuri temporare și derogatorii de la regimul general al recepției construcțiilor presupune, pe de o parte, delimitarea sferei investițiilor cărora li se aplică regimul special de recepție și identificarea regimului aplicabil investițiilor aflate în execuție sau în proceduri de recepție la data intrării în vigoare a Legii nr. 141/2026 și, pe de altă parte, clarificarea perioadei în care măsurile instituite prin Lege pot fi aplicate.

  • Tipuri de investiții cărora li se aplică regimul special de recepție prevăzut de Legea 141/2026

Legea nr. 141/2026 delimitează domeniul de aplicare al regimului special de recepție prin raportare la mai multe criterii, respectiv sursa de finanțare, pe de o parte, șitipul investiției și scopul recepției în raport cu decontarea și utilizarea fondurilor publice, pe de altă parte. Aceste criterii trebuie analizate împreună pentru a determina dacă un anumit obiectiv de investiții poate beneficia de regimul special prevăzut de Lege.

  • Sfera de aplicare a legii după criteriul sursei de finanțare a investiției

Art. 2 alin. 1 din Lege prevede că intră în sfera de aplicare a acesteia investiții publice finanțate din: (a) fonduri europene, (b) Planul național de redresare și reziliență (PNRR), (c) bugetul de stat, (d) bugete locale și (e) alte surse legal constituite.

Astfel, regimul special de recepție poate fi aplicat investițiilor publice finanțate din fonduri europene (inclusiv PNRR), bugetul național ori bugetele locale.

Cu privire la investițiile care nu sunt finanțate prin PNRR, se impun câteva precizări, raportat la anumite prevederi din secțiunea de dispoziții tranzitorii și finale ale Legii.

Art. 18 alin. 1 din Lege, prin teza I, stabilește că ministerele de resort care implementează programe de finanțare pentru investiții publice finanțate de la bugetul de stat sau din alte surse legal constituite, altele decât PNRR, pot elabora și aproba instrucțiuni tehnice de aplicare în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii:

„În vederea aplicării unitare a prezentei legi, ministerele de resort care implementează programe de finanțare pentru investiții publice finanțate de la bugetul de stat sau din alte surse legal constituite, altele decât PNRR, pot elabora și aproba instrucțiuni tehnice de aplicare, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Textul continuă și stabilește că:

„În lipsa instrucțiunilor tehnice, prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile obiectivelor de investiții finanțate potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. c)-e).”

Rezultă că, în lipsa instrucțiunilor tehnice de aplicare, regimul special de recepție prevăzut de Legea 141/2026 Legii nu se va aplica altor investiții decât celor finanțate din PNRR, având în vedere trimiterea la investițiile „finanțate potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. c)-e)”, adică la toate sursele de finanțare prevăzute la art. 2 alin. 1 din Lege, mai puțin la lit. b) – PNRR[1].

Tot în legătură cu prevederile art. 18 alin. 1 din Lege, trebuie remarcat că, din modul de formulare a normei, elaborare și adoptare instrucțiunile tehnice de aplicare reprezintă o facultate a ministerelor de resort (”ministerele de resort (…) pot elabora și aproba instrucțiuni tehnice de aplicare”).

Aceste aspecte au fost sesizate în procedura de adoptare a legii, sens în care în avizul Consiliului Legislativ s-a subliniat că normele prin care se urmărește adoptarea unor reguli de aplicare a legii ar trebui să fie imperative, ferme și formulate cât mai simplu și direct pentru a evita dificultățile de interpretare, arătând că soluția de a lasă la latitudinea ministerelor de resort elaborarea și adoptarea instrucțiunilor poate conduce, în lipsa lor, la o aplicare a reglementării limitată, în fapt, la investițiile finanțate prin PNRR.[2]

De altfel, în același aviz, Consiliul Legislativ a semnalat că: „(…) în eventualitatea în care elaborarea propunerii legislative este justificată de anumite prevederi din PNRR, așa cum pare să rezulte din modul în care este redactat textul Expunerii de motive, nu se justifică extinderea aplicării normelor preconizate și în cazul investițiilor publice finanțate din alte surse, și anume cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și c) – e).”[3]

Prin urmare, Legea 141/2026 instituie o aplicabilitate directă în ceea ce privește proiectele finanțate prin PNRR, pe când în cazul proiectelor finanțate din alte surse decât PNRR, aplicarea regimului special de recepție este condiționată de elaborarea și adoptarea instrucțiunilor tehnice de aplicare în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii, iar în caz contrar, recepția pentru aceste investiții realizându-se  potrivit regimului general prevăzut de Regulamentul de recepție aprobat prin HG nr. 273/1994.

  • Sfera de aplicare a legii după tipul investiției

Legiuitorul indică la art. 2 alin. 2 din Lege[4] tipurile de investiții cărora li se aplică regimul special de recepție printr-o enumerare exemplificativă a unor categorii de lucrări („lucrări de renovare energetică și/sau renovare integrată a clădirilor” și „lucrări de construire a clădirilor noi”), urmate de un criteriu general care permite încadrarea și a altor tipuri de investiții în sfera de aplicabilitate a legii – necesitatea realizării recepției pentru decontarea și utilizarea fondurilor publice („alte investiții publice pentru care este necesară recepția lucrărilor în vederea decontării și utilizării fondurilor publice”).

O primă delimitare a investițiilor cărora le poate fi aplicat regimul special de recepție rezultă din prevederile art. 2 alin. 2 lit. a) și b) din Lege, care includ atât lucrările de renovare a clădirilor existente, cât și lucrările de construire a unor clădiri noi.

Cu privire la proiectele prevăzute de lit. c) ale art. alin. 2 din Lege („alte investiții publice pentru care este necesară recepția lucrărilor în vederea decontării și utilizării fondurilor publice”), identificarea acestora se face în funcție de regulile de finanțare specifice fiecărui program de finanțare.

Legea 141/2026 exclude în mod expres de la aplicarea regimului special de recepție proiectele de infrastructură de transport de interes național din domeniul rutier, feroviar, aerian și naval, precum și proiectelor de infrastructură de metrou gestionate de Metrorex, potrivit prevederilor art. 16 din Lege. Cu toate acestea, pentru proiectele de infrastructură feroviară de interes național, Legea 141/2026 introduce posibilitatea efectuării recepției etapizat, pe faze de execuție corespunzătoare specialităților de lucrări aferente unor loturi, secțiuni sau sectoare de lucrări incluse în autorizația de construire, art. 17 din Lege prevăzând în mod expres că recepția pe faze de execuție nu echivalează cu recepția la terminarea lucrărilor.

  • Durata de aplicare a regimului special de recepție prevăzut de Legea 141/2026

Legea 141/2026, după cum se precizează chiar în debutul acesteia, „introduce măsuri temporare și derogatorii de la regimul general al recepției construcțiilor, în scopul facilitării recepției la terminarea lucrărilor, certificării cheltuielilor și accelerării implementării investițiilor publice în domeniul construcțiilor”.

Cu toate acestea, Legea nu stabilește perioada de aplicare a regimului special de recepție și nici nu prevede un termen de încetare a aplicării sale, așa cum impun normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea 24/2000[5].

Acest aspect a fost semnalat expres în perioada de adoptare de către Consiliul Legislativ, în a cărui aviz se atrage atenția asupra faptului că proiectul de lege nu precizează durata aplicării măsurilor, ceea ce afectează claritatea, precizia și predictibilitatea reglementării[6].

În acest context, este relevant de menționat că în situația în care instrucțiunile tehnice de aplicare prevăzute de Lege nu vor fi adoptate, prevederile Legii 141/2026 nu se vor aplica investițiilor finanțate din alte surse decât PNRR.

  • Proiectele în execuție sau în proceduri de recepție la data intrării în vigoare a Legii 141/2026

Art. 2 alin. 3 din Lege stabilește că regula generală rămâne recepția unitară după finalizarea integrală a tuturor lucrărilor, astfel că în situația în care toate lucrările aferente investiției sunt finalizate integral, recepția se realizează potrivit regimului general, aplicarea regimului special de recepție nefiind obligatorie.

Pentru investițiile publice aflate în curs de execuție sau în proceduri de recepție la data intrării în vigoare a legii, art. 18 alin. 3 din Lege prevede că se poate aplica un regim tranzitoriu de implementare, constând în adaptarea etapizată a documentațiilor tehnice și a procedurilor de recepție, fără afectarea valabilității contractelor în derulare.

3. Mecanismul de recepție prevăzut de Legea 141/2026

Mecanism special de recepție introdus prin Legea 141/2026 presupune „scindarea” caracterului unitar al recepției la terminarea lucrărilor, prin realizarea recepției lucrărilor esențiale și suspendarea recepției pentru lucrările auxiliare nefinalizate.

Art. 3 lit. c) din Legea 141/2026 definește suspendarea recepției pentru lucrări auxiliare ca:

„mecanismul prin care comisia de recepție admite recepția lucrărilor executate și suspendă exclusiv recepția unor lucrări auxiliare nefinalizate, identificate distinct în documentația de recepție;”

Art. 11 alin.2 din Lege menționează în mod expres că mecanismul special de recepție permite recepționarea, concomitent cu lucrările esențiale, a lucrărilor auxiliare executate, urmând ca suspendarea să privească doar lucrările auxiliare rămase de executat.

  • Delimitarea lucrărilor esențiale și auxiliare. Nota tehnică de încadrare

Legea 141/2026 definește lucrările esențiale ca:

„totalitatea lucrărilor care asigură îndeplinirea cerințelor fundamentale de calitate în construcții, permit utilizarea construcției conform destinației aprobate, sunt conforme cu autorizația de construire, documentațiile de urbanism, proiectul tehnic și reglementările tehnice aplicabile și permit atingerea indicatorilor tehnico-economici principali ai investiției;”.

Lucrările auxiliare sunt de asemenea definite de Lege, astfel:

„lucrările care nu afectează îndeplinirea cerințelor fundamentale de calitate în construcții, funcționalitatea construcției sau utilizarea acesteia conform destinației aprobate și care pot fi finalizate ulterior recepției lucrărilor esențiale;”.

Din definițiile prevăzute de Legea 141/2026, rezultă că lucrările esențiale sunt cele care asigură îndeplinirea cerințelor fundamentale de calitate în construcții, iar lucrările auxiliare nu afectează îndeplinirea acestor cerințe.

Potrivit prevederilor Legii 10/1995 privind calitatea în construcții, cerințele fundamentele de calitate în construcții privesc: (a) rezistența mecanică și stabilitatea, (b) securitatea la incendiu, (c) igiena, sănătatea și mediul înconjurător, (d) siguranța și accesibilitate în exploatare, (e) protecția împotriva zgomotului, (f) economia de energie și izolare termică și (g) utilizarea sustenabilă a resurselor naturale.[7]

Totodată, lucrările esențiale sunt cele care permit utilizarea construcției potrivit destinației aprobate, iar lucrările auxiliare nu afectează această utilizare.

Potrivit Expunerii de motive a Legii 141/2026, lucrările auxiliare reprezintă o categorie secundară de lucrări, fără impact asupra funcționalității și siguranței construcției. Potrivit aceluiași document: „nicio lucrare care influențează rezistența și stabilitatea construcției, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea, protecția mediului, siguranța în exploatare sau eficiența energetică nu poate fi încadrată în categoria lucrărilor auxiliare”.[8]

Delimitarea lucrărilor se realizează anterior convocării recepției lucrărilor esențiale, printr-un document tehnic numit Notă tehnică de încadrare, care se întocmește prin grija beneficiarului, cu participarea proiectantului general, proiectanților de specialitate, verificatorilor de proiecte atestați, executantului și dirigintelui de șantier.

Art. 4 alin. 3 din Legea 141/2026 stabilește că Notei tehnică de încadrare trebuie să conțină cel puțin: (a) identificarea lucrărilor esențiale și auxiliare, (b) justificarea încadrării, (c) descrierea stadiului fizic al lucrărilor, (d) evidențierea distinctă fizică și valorică a lucrărilor auxiliare nefinalizate, (e) termenele estimate pentru finalizarea lucrărilor auxiliare și a branșamentelor electrice definitive, (f) măsurile tehnice provizorii adoptate, după caz.

Potrivit art. 4 alin. 4 din Lege, Nota tehnică de încadrare reprezintă un document tehnic de referință pentru organizarea recepției potrivit regimului special și pentru stabilirea efectelor juridice ale acesteia.

Legea nr. 141/2026 stabilește un prag valoric pentru lucrările auxiliare nefinalizate de 5%. Reglementarea nu este însă pe deplin unitară în ceea ce privește baza de calcul a acestui prag –valoarea contractului (art. 4 alin. 3 lit. d) din Lege), respectiv  valoarea investiției (art. 8 alin. 2 lit. d) din Lege).

Încadrarea lucrărilor cu nerespectarea pragului de 5% aplicabil valorii lucrărilor auxiliare nefinalizate constituie contravenție, sancționată în condițiile art. 15 din Lege.

Legea 141/2026 stabilește răspunderea diferențiată a participanților implicați în încadrarea lucrărilor, în funcție de rolul acestora, astfel: (a) proiectantul general răspunde pentru soluția tehnică și încadrarea globală a lucrărilor, (b) proiectanții de specialitate răspund pentru încadrarea lucrărilor aferente specialităților elaborate, (c) verificatorii de proiecte atestați răspund pentru conformitatea tehnică și legală a încadrării, (d) executantul răspunde pentru corelarea încadrării cu realitatea din teren, (e) dirigintele de șantier răspunde pentru urmărirea execuției și sesizarea neconcordanțelor, iar (f) beneficiarul răspunde pentru aprobarea încadrării și corelarea acesteia cu obiectivele investiției și sursele de finanțare.

Potrivit alin. 2 al art. 6 din Lege, semnarea sau avizarea unor documentații care nu reflectă realitatea execuției ori care atestă în mod necorespunzător încadrarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

  • Condiții pentru accesarea mecanismului special de recepție

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea 141/2026, mecanismul special de recepție are caracter excepțional și se aplică numai în condițiile prevăzute de lege.

Art. 5 din Lege prevede că mecanismul special de recepție poate fi utilizat numai în situații justificate care să demonstreze în mod cumulativ:

  1. imposibilitatea obiectivă a finalizării la termen a tuturor lucrărilor;
  2. faptul că lucrările auxiliare nefinalizate nu afectează utilizarea construcției conform destinației aprobate;
  3. respectarea cerințelor urbanistice și a cerințelor fundamentale de calitate în construcții;
  4. existența măsurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor auxiliare într-un termen determinat.

Justificarea prevăzută de art. 5 din Lege trebuie să fie realizată din punct de vedere: (a) tehnic, (b) economic, (c) al etapizării execuției, (d) al disponibilității tehnico-edilitare, (e) al termenelor de realizare a branșamentelor electrice definitive și (f) al condițiilor de finanțare aplicabile.

De asemenea, art. 7 alin. 4 din Lege prevede că:

„Suspendarea recepției pentru lucrări auxiliare poate fi dispusă numai în măsura în care lucrările rămase de executat:

  1. nu afectează cerințele fundamentale de calitate în construcții;
  2. nu generează riscuri privind siguranța, sănătatea, securitatea la incendiu sau exploatarea construcției;
  3. sunt identificate distinct din punct de vedere tehnic, fizic și valoric.”

Nu în ultimul rând, Legea prevede în mod expres că mecanismul special de recepție nu poate fi utilizat pentru eludarea obligațiilor privind calitatea în construcții, securitatea la incendiu, autorizarea executării lucrărilor sau condițiile de finanțare aplicabile investiției.

4. Realizarea recepției lucrărilor esențiale. Comisia de recepție

În condițiile prevăzute de lege, comisia de recepție poate decide aplicarea mecanismului de suspendare și admiterea recepției pentru lucrările executate cu suspendarea recepției exclusiv pentru lucrările auxiliare rămase nefinalizate, până la finalizarea acestora.

4.1. Componența comisiei de recepție

Potrivit art. 7 alin. 7 din Legea 141/2026, din comisia de recepție a lucrărilor esențiale fac parte în mod obligatoriu:

  • președintele comisiei, desemnat de investitor;
  • un reprezentant desemnat de autoritatea administrației publice care a emis autorizația de construire;
  • 1-3 specialiști în domeniul lucrărilor supuse recepției, desemnați de investitor. Acești specialiști nu trebuie să fi fost implicați în proiectarea sau execuția proiectului.

În funcție de tipul construcției, comisia de recepție se completează cu:

  • un reprezentant desemnat de inspectoratul pentru situații de urgență județean, respectiv ISU București-Ilfov, după caz, în cazul categoriilor de construcții prevăzute de Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;
  • un reprezentant desemnat de direcția județeană pentru cultură, respectiv Direcția pentru Cultură a Municipiului București, după caz, în cazul construcțiilor aflate pe lista monumentelor istorice;
  • un reprezentant desemnat de ordonatorul principal de credite, care nu are, respectiv nu se subrogă calității de investitor, în cazul construcțiilor încadrate potrivit legii în categoriile de importanță A (excepțională) sau B (deosebită), finanțate integral sau parțial din fonduri publice și ale căror documentații tehnico-economice se aprobă de către Guvern.

Secretariatul comisiei este ținut de dirigintele de șantier autorizat, ca reprezentant al investitorului.

Reprezentanții executantului și ai proiectantului participă obligatoriu la recepție, în calitate de invitați, fără a avea calitatea de membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. 6 din Lege, reprezentanții ISC participă exclusiv la recepția organizată după finalizarea tuturor lucrărilor, în condițiile legii.

  • Decizia comisiei de recepție

Comisia va dispune admiterea recepției pentru lucrările executate și suspendarea recepției pentru lucrările auxiliare nefinalizate în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 din Lege:

  • lucrările esențiale aferente obiectivului de investiții sunt finalizate integral la data convocării recepției;
  • lucrările executate sunt conforme cu autorizația de construire, documentațiile de urbanism, proiectul tehnic, detaliile de execuție și reglementările tehnice în vigoare;
  • sunt respectate cerințele fundamentale de calitate în construcții;
  • lucrările auxiliare nefinalizate nu afectează funcționalitatea construcției și nu împiedică utilizarea acesteia conform destinației aprobate, dacă se solicită punerea în funcțiune;
  • lucrările auxiliare nefinalizate sunt identificate distinct (tehnic, fizic, și valoric) în documentația de recepție și în anexa la procesul-verbal și nu depășesc 5% din valoarea investiției;
  • lucrările de branșamente definitive la rețeaua electrică nefinalizate la data recepției sunt evidențiate distinct, împreună cu stadiul procedurilor administrative și contractuale;
  • există dovada demarării demersurilor pentru realizarea branșamentelor electrice;
  • sunt stabilite termene ferme pentru finalizarea lucrărilor auxiliare și, după caz, a branșamentelor electrice definitive.

Cu privire la branșamentele electrice, Legea 141/2026 permite admiterea recepției și în lipsa racordării definitive la rețeaua publică de energie electrică, cu condiția îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 10 din Lege:

  • există o soluție provizorie sau alternativă de alimentare cu energie electrică;
  • lipsa racordării definitive nu este imputabilă beneficiarului sau executantului;
  • beneficiarul face dovada efectuării demersurilor necesare pentru realizarea racordării definitive;
  • sunt respectate cerințele fundamentale de calitate în construcții, condițiile de securitate la incendiu și de utilizare a construcției conform destinației aprobate.

Stadiul procedurilor de racordare, soluția de alimentare utilizată și termenul estimat pentru realizarea racordării definitive se consemnează distinct în documentația recepției și în procesul-verbal de recepție.

În cazul construcțiilor supuse avizării sau autorizării privind securitatea la incendiu, recepția cu drept de utilizare poate fi admisă numai dacă toate măsurile și instalațiile de securitate la incendiu sunt realizate și funcționale, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.

În toate situațiile, beneficiarul are obligația de a întreprinde toate demersurile necesare pentru realizarea racordării definitive în cel mai scurt termen posibil după admiterea recepției.

Cu privire la condiția stabilirii termenelor de finalizare a lucrărilor, art. 8 alin. 3 din Lege stabilește că termenul de finalizare a lucrărilor auxiliare și, după caz, pentru realizarea branșamentelor definitive la rețeaua electrică nu poate fi mai mare de 120 de zile de la semnarea procesului-verbal de recepție.

Prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor este posibilă doar în mod excepțional, în cazul situațiilor justificate obiectiv, prevăzute de art. 8 alin. 3 din Lege – întârzieri generate de operatorii de utilități sau de alte cauze independente de voința și capacitatea tehnică și economică ale beneficiarului și executantului.

Potrivit art. 7 alin. 10 din Lege, decizia comisiei de recepție pentru lucrările esențiale se ia cu majoritatea membrilor prevăzuți la alin. 7 lit. a)-f).

Rezultatul recepției se consemnează într-un proces-verbal, care va consemna în mod distinct:

  • lucrările executate și admise la recepție;
  • lucrările auxiliare pentru care recepția se suspendă;
  • termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor suspendate;
  • valoarea lucrărilor recepționate și valoarea lucrărilor rămase de executat;
  • obligațiile părților privind finalizarea lucrărilor auxiliare și realizarea branșamentelor definitive la rețeaua electrică;
  • măsurile și termenele stabilite de comisia de recepție pentru remedierea eventualelor observații.
  • Efectele admiterii recepției lucrărilor esențiale

Admiterea recepției lucrărilor esențiale produce o serie de efecte juridice importante, inclusiv în ceea ce privește utilizarea construcției, decontarea lucrărilor recepționate și garanțiile contractuale.

În concret, admiterea recepției lucrărilor esențiale permite:

  • punerea în funcțiune și utilizarea construcției;
  • efectuarea plăților și decontarea lucrărilor recepționate;
  • eliberarea garanției de bună execuție proporțional cu valoarea lucrărilor recepționate;
  • începerea perioadei de garanție pentru lucrările recepționate;
  • regularizarea taxelor și plata cotelor datorate potrivit legii.

În ceea ce privește punerea în funcțiune și utilizarea construcției, Legea nr. 141/2026 păstrează ca regulă recepția unei construcții care poate fi utilizată, dar permite, în anumite condiții, și admiterea recepției înainte ca aceasta să poată fi pusă în funcțiune și utilizată.

În astfel de cazuri, dacă lucrările executate permit constatarea stadiului fizic și valoric al investiției și efectuarea decontărilor, comisia de recepție poate admite recepția exclusiv în scopul certificării și decontării lucrărilor executate.

Procesul-verbal de recepție va produce efecte strict cu privire la: (a) certificarea stadiului fizic și valoric al lucrărilor executate, (b) efectuarea plăților și decontarea lucrărilor executate, (c) începerea perioadei de garanție pentru lucrările admise la recepție, (d) regularizarea taxelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, (e) calculul, declararea și plata cotelor datorate către ISC aferente valorii lucrărilor recepționate.

Cu privire la eliberarea garanției de bună execuție, cota din aceasta rămasă după recepția lucrărilor esențiale rămâne indisponibilizată până la recepția lucrărilor auxiliare și efectuarea regularizării financiare și fiscale finale.

Garanția de bună-execuție rămasă constituită are rolul de a garanta îndeplinirea obligațiilor de finalizare a lucrărilor auxiliare, de remediere a unor eventuale neconformități, privind branșamentele și racordurile la infrastructura tehnico-edilitară, precum și obligațiile financiare și fiscale restante aferente investiției.

Relevante pe planul efectelor recepției lucrărilor esențiale sunt și dispozițiile art. 11 alin. 6 din Lege, care stabilesc că, înainte de finalizarea tuturor lucrărilor (esențiale și auxiliare), nu pot fi emise certificate de edificare și nici nu se poate realizarea intabularea construcției.

5. Regimul juridic al lucrărilor auxiliare. Recepția lucrărilor auxiliare și închiderea suspendării

Lucrările auxiliare trebuie finalizate în termenul stabilit prin procesul-verbal de recepție, care nu poate depăși 120 de zile de la data recepției lucrărilor esențiale, cu excepția situațiilor obiectiv justificate generate de întârzieri ale operatorilor de utilități sau de alte cauze independente de voința beneficiarului și executantului.

Nerespectarea termenului pentru finalizarea lucrărilor auxiliare atrage aplicarea regimului sancționator prevăzut de art. 15 din Lege, care, la alin. 3, prevede că nefinalizarea lucrărilor auxiliare în termenul stabilit constituie contravenție, care se sancționează cu amendă între 0,5% și 2% din valoarea lucrărilor auxiliare nefinalizate stabilită prin Nota tehnică de încadrare.

La finalizarea lucrărilor auxiliare pentru care s-a dispus suspendarea recepției, antreprenorul notifică beneficiarul finalizarea lucrărilor, iar acesta din urmă are  obligația convocării comisiei de recepție și a comunicării finalizării tuturor lucrărilor de execuție către ISC, potrivit legii.

Potrivit art. 12 alin. 2 din Lege, comisia de recepție verifică:

  • realizarea lucrărilor auxiliare conform documentației tehnice aprobate;
  • remedierea măsurilor și observațiilor stabilite prin procesul-verbal inițial de recepție;
  • conformitatea fizică și valorică a lucrărilor executate cu situațiile de lucrări și documentele financiare aferente.

În urma verificărilor efectuate, comisia de recepție va dispune închiderea suspendării recepției, printr-un proces-verbal complementar de admitere a recepției lucrărilor auxiliare și va stabili eventuale măsuri suplimentare și termene de remediere, după caz.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 4 din Lege, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, completat la recepția lucrărilor auxiliar, produce efecte juridice privind:

  • finalizarea integrală a recepției obiectivului de investiții
  • actualizarea valorii finale recepționate a investiției;
  • regularizarea financiară, fiscală și bugetară finală;
  • eliberarea corespunzătoare a garanției de bună execuție.

Recepția lucrărilor auxiliare nu poate, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 5 din Lege, modifica sau afecta efectele juridice deja produse de recepția lucrărilor esențiale, cu excepția situațiilor în care se constată neconformități grave care influențează condițiile fundamentale de calitate în construcții.

Concluzii

În plan practic, Legea nr. 141/2026 introduce un mecanism de recepție care poate facilita decontarea și utilizarea investițiilor publice înainte de finalizarea tuturor lucrărilor, fără a înlătura însă regimul general al recepției unitare.

Eficiența acestui mecanism poate fi însă influențată de anumite soluții de tehnică legislativă și formulări din cuprinsul Legii, care pot genera dificultăți de interpretare și aplicare practică.

[1] Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 141/2026: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică investiţiilor publice finanţate din:

  1. fonduri europene;
  2. Planul naţional de redresare şi rezilienţă, denumit în continuare PNRR;
  3. bugetul de stat;
  4. bugetele locale;
  5. alte surse legal constituite.”

[2] Avizul Consiliului Legislativ referitor la propunerea legislativă privind aplicarea unor măsuri pentru accelerarea implementării investițiilor publice în domeniul construcțiilor, p. 4.

[3] Avizul Consiliului Legislativ referitor la propunerea legislativă privind aplicarea unor măsuri pentru accelerarea implementării investițiilor publice în domeniul construcțiilor, p. 2.

[4] Art. 2 alin. 2 Legea 141/2026: „Prezenta lege se aplică, fără a se limita la:

  1. lucrări de renovare energetică şi/sau renovare integrată a clădirilor;
  2. lucrări de construire a clădirilor noi;
  3. alte investiţii publice pentru care este necesară recepţia lucrărilor în vederea decontării şi utilizării fondurilor publice.”

[5] Art. 55 alin. 3 din Legea 24/2000: „La actul normativ cu caracter temporar se prevede şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.”

[6] Avizul Consiliului Legislativ referitor la propunerea legislativă privind aplicarea unor măsuri pentru accelerarea implementării investițiilor publice în domeniul construcțiilor, p. 3.

[7] Art. 5 alin. 1 din legea 10/1995: „Pentru obținerea unor construcții de calitate sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a următoarelor cerințe fundamentale aplicabile:

  1. rezistență mecanică și stabilitate;
  2. securitate la incendiu;
  3. igienă, sănătate și mediu înconjurător;
  4. siguranță și accesibilitate în exploatare;
  5. protecție împotriva zgomotului;
  6. economie de energie și izolare termică;
  7. utilizare sustenabilă a resurselor naturale.”

[8] Expunerea de motive la Propunerea legislativă privind aplicarea unor măsuri pentru accelerarea implementării investițiilor publice în domeniul construcțiilor, p. 2.

Cuvinte-cheie: , , , ,