Ce se întâmplă în cazul unui bilet la ordin refuzat la plată sau fără acoperire?

Av. Mihai Ionescu-Balea

Av. Eva-Cara Costache

Rezumat

Biletul la ordin reprezintă un instrument de plată și de credit frecvent utilizat în circuitul comercial, având valoarea unui titlu executoriu. Însă ce se întâmplă atunci când acesta este refuzat la plată sau emis fără acoperire? Într-un astfel de context, beneficiarul titlului nu rămâne fără protecție juridică, ci are la dispoziție o serie de mecanisme legale menite să asigure recuperarea creanței.

Studiul analizează cadrul normativ aplicabil, în principal dispozițiile Legea nr. 58/1934 și reglementările Banca Națională a României, evidențiind atât procedurile cambiale (acțiunea directă, regresul și executarea cambială), cât și remediile extra-cambiale, precum acțiunea cauzală sau îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, sunt prezentate principalele apărări pe care le poate invoca debitorul executat, inclusiv opoziția la executare și condițiile privind dresarea protestului.

Prin această analiză, sunt clarificate atât drepturile creditorului, cât și garanțiile procedurale ale debitorului, conturându-se o imagine completă asupra consecințelor juridice generate de refuzul la plată al unui bilet la ordin.

I.  Definiție, importanță și reglementare

Biletul la ordin, în România, este reglementat de o serie de norme legale din anii ’90, referitoare la noțiunea de cambie. Biletul la ordin este o specie de cambie și, deși cambia nu mai are o largă utilizare în circuitul economic de astăzi, prevederile legale aferente cambiei se aplică Biletului la ordin, iar în prezentul articol toate referirile la noțiune de cambie din lege sunt doar cele aplicabile și adaptate la regimul juridic al Biletului la ordin.

Biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu, prin care o persoană se obligă să plătească o suma de bani la scadență unei alte persoane sau la ordinul acesteia din urmă. De cele mai multe ori titlul este prezentat la instituția de credit la care are deschis cont emitentul biletului la ordin.

Specificitatea Biletului la ordin derivă din raportul juridic abstract aflat în deplină autonomie față de contractul dintre părți, în baza căruia s-a emis s-au s-a transmis Biletul la ordin.

Altfel spus, odată ce a fost emis, Biletul la ordin se „rupe” de raportul contractual dintre părți și are o soartă independentă.

Din aceste motive, Biletul la ordin este folosit ca un instrument de plată pe scară largă și chiar mai des drept un instrument de credit.

Legislația care reglementează Biletul la ordin este alcătuită din dispozițiile Legii nr. 58/1934; Regulamentele BNR de interpretarea și punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 58/1934, respectiv; Regulamentul nr. 6/1994, Regulamentul nr. 7/2023, Norma tehnică nr. 7/2008 și dispozițiile Codului de procedură civilă.

II. Mijloacele de încasare a sumelor de bani din Biletul la ordin refuzat la plată

Beneficiarul biletului la ordin are la dispoziție două seturi de proceduri juridice de care poate uza în cazul unui refuz la plată din partea instituției de credit la scadență, și anume:

– proceduri cambiale;

 – proceduri extra-cambiale.

1. Proceduri cambiale la dispoziția creditorului pentru recuperarea sumelor dintr-un Bilet la ordin

Procedurile cambiale sunt bazate pe raportul abstract cambial, dacă toate condițiile specifice mecanismului cambial sunt îndeplinite, conform Pct. 320 lit. c) din Regulamentul BNR nr. 6/1994.

Din coroborarea dispozițiilor legale aplicabile, rezultă că beneficiarul Biletului la ordin are la dispoziție trei acțiuni cambiale: acțiunea cambială directă; acțiunea cambială în regres; executarea cambială.

a. Acțiune cambială directă

Acțiune cambială directă reprezintă mecanismul principal prin intermediul căruia beneficiarul se adresează instanței cu o acțiune împotriva debitorilor principali pentru a își satisface dreptul de creanță înscris în Biletul la ordin. 

Debitorii principali ai acestei acțiuni sunt emitentul și avalistul cestuia, astfel cum reiese din dispozițiile art. 106 în coroborare cu art. 47 din Legea nr. 58/1934. Totodată, pct. 266 din Regulament nr. 6/1994 BNR menționează că:

”Acțiunea cambială contra acceptantului și respectiv a avaliștilor săi este o acțiune cambială directă.”

Mai mult, acțiunea cambială este considerată o acțiune în justiție de drept comun, nefiind necesară respectarea unor condiții speciale, singura limitare în exercitarea acesteia fiind respectarea termenului de prescripție.

Regulament nr. 6/1994 BNR: ”Pct. 265. – În materie cambială obligatul principal este acceptantul. Pentru exercitarea acțiunii cambiale contra acestuia nu este nevoie de îndeplinirea nici unei condiții de ordin cambial, cu excepția aceleia referitoare la prescripția cambială.”

Având în vedere caracterul formal al Biletului la ordin, reiese cu evidență faptul că, pentru a putea fi invocat, titlu trebuie să fie valabil și să cuprindă anumite mențiuni, după cum prevăd și dispozițiile art. 106 în coroborare cu art. 1 din Legea nr. 58/1934:

• Denumirea de bilet la ordin înserată în titlu;
• Promisiunea necondiționată de a plăti o anumită sumă de bani la scadență;
• Numele emitentului;
• Data și locul emisiunii
• Scadența;
• Locul plății;
• Numele beneficiarului căruia sau la ordinul căruia trebuie să se facă plata;
• Semnătura emitentului.

Lipsa vreuneia dintre aceste mențiuni, cu excepția locului plății, locului emiterii și data scadenței, atrag nulitatea Biletului la ordin și îi paralizează capacitatea de a fi pus în executare de către beneficiarul său.

Cu privire la mecanismul avalului, există o trăsătură definitorie a titlurilor de credit în general, și a Biletului la rodin în special, respectiv rolul avalistului în cadrul mecanismului cambial și procedura identică pe care o parcurge beneficiarul Biletului la ordin pentru a îl trage la executare pe avalist.

Astfel, potrivit art. 106 în coroborarea cu art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalul este o obligație independentă de obligația de plată a emitentului, prin care beneficiarul Biletului la ordin dobândește un nou debitor, care poate să fie acționat în justiție în același fel ca și emitentul, fie în același timp, fie prealabil urmăririi emitentului.

Dispozițiile legale sunt dublate de normele secundare în materie, astfel potrivit Pct. 203 din Regulamentul nr. 6/1994 BNR:

”Avalistul are o obligație identică, cu același cuprins și cu aceeași întindere ca și cea garantată, el fiind garantul unui semnatar al cambiei.”

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, într-o decizie a reținut că beneficiarul biletului la ordin este îndreptățit a îl executa silit prioritar pe avalist, statuând:

”Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, avalistul este ținut în același mod ca persoană pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deține un obligat direct la fel ca şi trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă/executarea cambială.

Prin urmare, posesorul biletului la ordin se poate îndrepta şi împotriva avalistului pentru recuperarea debitului restant.

În acest fel a procedat creditoarea D. S.R.L. care a sesizat organul de executare cu cererea de încuviințare a executării silite a debitorului C. (avalistul biletului la ordin), iar nu a emitentei titlului executoriu, debitoarea B. S.R.L.[1]”

În ceea ce privește prescripția extinctivă, acțiunea cambială poate să fie exercitată într-un termen de prescripție de 3 ani socotiți de la data scadenței Biletului de ordin, după cum prevede art. 106 în coroborare cu art. 95 din Legea nr. 58/1934. 

b. Acțiune cambială în regres

În caz de neplată la prezentare (la data scadenței sau cel mult la două zile după această dată), întrucât nu există disponibil în contul emitentului, beneficiarul Biletului la ordin își poate întoarce atenția către giranți și avaliștii lor prin introducerea unei acțiuni în regres, acțiune cambială cu caracter subsidiar.

Caracterul subsidiar al acțiunii în regres este confirmat de jurisprudență, care, într-o cauză a admis recursul pe motivul ca beneficiarul s-a îndreptat, în mod greșit, cu prioritate față de girant, statuând în concret că:

”Transmiterea tuturor drepturilor izvorâte din biletele la ordin se produce mai cu seama între emitentul biletului la ordin- obligat principal şi giratar- ca beneficiar final al sumei înscrisă în titlu.

Drept urmare, girantul, ca obligat în regres, are o răspundere subsidiară față de emitentul biletului la ordin. Obligația sa de garanție se naște subsecvent refuzului neechivoc al emitentului de a-şi onora obligația de plată asumată prin emiterea titlurilor comerciale de valoare.[2]”

Totuși, existența acțiunii în regres cambial este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții specifice, care, mai departe vor permite creditorului să execute orice girant al Biletului la ordin solvabil, fără a respecta ordinea în care aceștia s-au obligat.

În mod similar funcționează și executarea împotriva avaliștilor, care au o obligație identică și cu aceeași întindere ca a persoanei pentru care au garantat personal Biletul la ordin, fiind incluși în aceeași procedură de regres.

În susținerea acestor observații vin dispozițiile art. 106 în coroborarea cu art. 52 din Legea nr. 58/1934, care prevăd că:

”Posesorul se poate îndrepta împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat.

Acțiunea pornită împotriva unuia dintre obligați nu împiedică urmărirea celorlalți.”

Acest demers apare normal având în vedere faptul că giranții și avaliștii acestora, în ultimă instanță, au garantat faptul că Biletul la ordin va fi plătit de emitent la momentul la care au transmis Biletul la ordin mai departe beneficiarului final care are sarcina dresării protestului de plată.

Acest aspect este subliniat și în jurisprudență, care confirmă natura de garanție personală și subsidiară a operațiunii de gir, statuând:

”Astfel, în considerarea efectului de garanție a girului potrivit art. 17 din Legea nr. 58/1934 girantul își asumă obligația de a garanta acceptarea şi plata cambiei de către tras. Aceasta înseamnă că dacă trasul va refuza acceptarea şi plata cambiei girantul va fi ținut personal să achite suma de bani prevăzută în titlu.

Obligația de garanție a girantului este nu numai fată de giratar, ci față de toți posesorii succesivi ai titlului. Girantul devine obligat de regres şi răspunde în solidar cu toți ceilalți debitori ai cambiei.[3]”

După cum am anticipat ut supra, mecanismul cambial în regres poate să fie activat numai dacă sunt întrunite anumite condiții înainte, iar în acest sens vin dispozițiile Pct. 267 din Regulamentului nr. 6/1994 BNR care clarifică, prevăzând:

”Față de ceilalți obligați cambiali, pentru a se putea exercita acțiunea cambială în contra lor, este necesar să fie îndeplinite următoarele două condiții obligatorii:

a)  constatarea refuzului de plată din partea obligatului principal printr-un act de protest;

b) introducerea acțiunii în termen.”

Odată ce una dintre persoanele ținute la plata Biletului la ordin prin acțiunea în regres a plătit suma respectivă beneficiarului, cel care a plătit dobândește la rândul său o acțiune cambială în regres, operând o subrogare legale în drepturi. Astfel, girantul plătitor se va putea întoarce împotriva giranților săi și va putea intenta acțiunea în regres față de aceștia pentru întreaga suma plătită și dobânda legală la această sumă, calculată începând cu data plății, după cum prevede art. 54 din Legea nr. 58/1934 .

Dreptul de regres al girantului este prevăzut de art. 55 din Legea nr. 58/1934  care prevede că: ”Orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat un drept de regres poate cere, în schimbul plății, predarea cambiei și a protestului.”

Particularitatea exercitării acțiunii în regres constă în faptul că beneficiarul poate exercita acțiunea contra oricărui sau tuturor giranților anteriori și/sau avaliștilor lor, dar cel care a plătit se poate îndrepta numai împotriva giranților săi anteriori și avaliștilor lor, nu și împotriva giratarului lui și giratarilor ulteriori (art. 54 din Legea nr. 58/1934  folosește noțiunea ”giranții săi”), aceștia fiind eliberați de obligațiile cambiale prin plata făcută de autorul lor.

Acțiunea în regres poate să fie exercitată împotriva giraților și a avaliștilor săi într-un termen de un an calculat fie de la data protestului de neplată sau a scadenței obligației, respectiv în termen de 6 luni dacă este îndreptată împotriva giranților, începând cu ziua în care acțiunea de regres a fost pornită împotriva sa sau din ziua în care a plătit.

c. Executare cambială

Beneficiarul Biletului la ordin are posibilitatea de a își valorifica creanța născută din titlu și prin intermediul unei executării nemijlocite a Biletului la ordin.

Conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, care menționează că ”cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii (…)”, reiese concluzia că Biletul la ordin este un titlu executoriu, atât pentru capital cât și pentru accesorii, activându-se caracterul executoriu abia la momentul refuzului la plată. Totodată, Pct. 320 lit. c) din Regulament nr. 6/1994 BNR prevede că:

”În acțiunile lor cambiale Banca Națională a României și instituțiile de credit se vor integra în procedurile de executare silită, ținând seamă de următoarele elemente orientative:  procedura executării cambiale este următoarea: pe baza cambiei ajunsă la scadență și neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie”.

Pentru punerea în executare a Biletului la ordin trebui să fie îndeplinite două condiții:

(i) Cambia trebuie să fie valabilă din punct de vede formal;

(ii) Sunt îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii cambiale directe și în regres.

În acest sens a stabilit și jurisprudența, statuând clar faptul că:

”Tribunalul mai reține că executarea cambială poate fi folosită numai dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege şi pentru exercitarea acțiunilor cambiale directe sau de regres.[4]”

Astfel, dacă aceste condiții sunt îndeplinite, Biletul la ordin poate fi pus în executare silită.  Executarea silită poate să ia forma unei executări asupra bunurilor mobile sau imobile, potrivit dreptului comun și fără a mai fi nevoie de începerea unui litigiu pe fond, așa cum reiese din dispozițiile Pct. 320 lit. g) din Regulament nr. 6/1994 BNR care menționează că:

”executarea va începe printr-o somație adresată unuia sau oricăruia dintre obligații cambiali. Somația se va face conform regulilor de procedură în materia executării silite. Ea cuprinde: transcrierea exactă a cambiei, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Această sumă se stabilește de către posesor prin actul de somație.„

Un prim pas pe care trebuie să îl urmeze beneficiarul este să se adreseze executorului judecătoresc competent cu o cerere de executare silită. Ulterior,  în acord cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, care se va face printr-o încheiere ce nu este supusă apelului, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Ulterior, o serie de formalități trebuie să fie parcurse, formalități care pot constitui o reală piedică pentru beneficiarul Biletului la ordin în vederea obținerii sumei înscrise în titlu; ne limităm doar la a enumera respectivele formalități care vor forma subiectul analizei Secțiunii IV:

• Dresarea protestului la plată, condiție a priori pentru exercitarea acțiunii în regres;
• Somația la plată, înaintata de către executorul judecătoresc în vederea informării debitorului cu privire la intenția de a trece la executarea cambială;
• Contestație la executare, posibil a fi formulată de către debitorul cambial cu condiția de a invoca numai excepții ce privesc valabilitatea titlului;
• Suspendarea executării silite, dispusă la aprecierea instanței și supusă unui număr limitat de cazuri.

2. Proceduri extra-cambiale la dispoziția creditorului pentru recuperarea sumelor dintr-un Bilet la ordin

Mijloace extra-cambiale reprezintă acțiuni subsidiare, prefigurate drept plase de siguranță la care poate apela beneficiarul Biletului la ordin în vederea recuperării creanței, care se împart la rândul lor în: acțiune cauzală și acțiune în îmbogățire fără cauză

a. Acțiunea cauzală aferentă unui Bilet la ordin

La baza emiterii cambiei (Biletului la ordin) stă, de principiu, un raport juridică anterior constituit între doi semnatari, de regulă un contract în considerarea căruia a fost emis Biletul la ordin, denumit de lege:  raport fundamental. Deoarece părțile au deja calitatea de debitor sau creditor în virtutea unor acte juridice precedente, cambia funcționează ca un instrument prin care se execută și se lichidează datoriile izvorâte din aceste raporturi inițiale (instrument de plată) sau ca un instrument pus la dispoziție creditorului spre a fi folosit în cazul în care debitorul nu își va îndeplini obligațiile contractuale (instrument de credit).

Adesea existența și dinamica raporturilor juridice din cadrul raportului fundamental nu are nicio semnificație asupra situației juridice create prin emiterea biletului la ordin, întrucât, după cum prefiguram și în introducere, prin emiterea și transmiterea biletului la ordin, se nasc obligații abstracte, desprinse de cauzele care le-au dat naștere.

Cu atât mai mult, tocmai în baza divizării ce există la nivelul acestor două raporturi (raport fundamental și raport cambial), emiterea/transmiterea unui bilet la ordin nu va duce la stingerea raportului fundamental. Cel din urmă raport va exista și, în împrejurări distincte, se va activa când raportul cambial are de suferit.

Astfel, acțiunea cauzală va fi calificată drept o acțiune extra-cambială, o acțiune de drept comun întemeiată strict pe raporturile fundamentale dintre beneficiarul biletului și debitorul său (cel de la care a primit titlu), la care beneficiarul biletului la ordin va apela în momentul în care raportul obligațional cambial autonom nu mai poate fi exercitat.

În acest sens statuează și dispozițiile art. 64 din Legea nr. 58/1934:

”Dacă din raportul care a dat naștere emiterii sau transmiterii cambiei derivă o acțiune cauzală, aceasta rămâne valabilă inclusiv în ceea ce privește emiterea sau transmiterea acesteia, cu excepția situației în care a intervenit o novație.”

În clarificarea acestei dispoziții vine Regulament nr. 6/1994 BNR, care prevede că:

”Pct. 332- Titularul creanței, care rezultă din raportul fundamental care stă la baza emiterii cambiei, poate exercita pe lângă o acțiune cambială și o acțiune cauzală. Acțiunea cauzală este acțiunea pe care titularul creanței exprimată în forma cambială o poate exercita în legătură cu raportul fundamental, conform regimului juridic care-l guvernează.”

Caracterul de drept comun este conturat de către jurisprudență, care prevede că:

”Acțiunile extracambiale, şi anume, acțiunea cauzală, potrivit art. 64 din Legea nr. 58/1934 se exercită în baza raportului fundamental, a raportului obligațional ce a determinat emiterea biletului la ordin, conform regulilor ce guvernează respectivul raport obligațional.

Prin urmare, acțiunea cauzală întemeiată pe raportul fundamental este, în fapt, o acțiune de drept comun, iar acțiunea de drept comun este din perspectiva Legii nr. 58/1934 acțiune cauzală (art. 64).(…)

(…)Fondul cererilor formulate în cadrul acțiunii cauzale se supune dispozițiilor de drept comun, conform pct. 332 din Norma BNR 4/1996. [5]”

Întrucât acțiunea cazuală are la bază raportul fundamental care a general emiterea/transmiterea Biletului la ordin, înseamnă că pot exista atâtea acțiuni cauzale, câte raporturi fundamentale există.

De aici se desprinde mai departe următorul efect: spre deosebire de acțiunea cambială, care permite urmărire fiecărui debitor cambial, acțiunea cauzală conferă dreptul de a te întoarce numai față de un număr limitat de persoane, respectiv numai împotriva propriului debitor cambial.

Condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii cauzale:

• Conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, beneficiarul trebuie să facă dovada protestului în vederea conservării dreptului de regres;
• Biletul la ordin să fie valabil;
• Conform art. 64 alin. (3) Legea nr. 58/1934, beneficiarul Biletului la ordin are obligația de a restitui debitorului cambiei titlul, prin depunere la grefa judecătoriei competente, dovedind totodată că a îndeplinit formalitățile necesare pentru conservarea față de debitor a acțiunilor de regres ce-i pot aparține și la care ar putea recurge;
• Nu a expirat termenul de prescripție pentru acțiunea respectivă, termenul de prescripție va fi cel incident raportului fundamental.

Odată ce a ales între acțiunea cambială și acțiunea cauzală, posesorul Biletului la ordin nu mai poate reveni asupra alegerii sale,, după cum menționează Pct. 334 din Regulament nr. 6/1994 BNR:

”Dacă creditorul a exercitat una din cele două acțiuni, cea cauzală sau cea cambială, nu o va mai putea exercita pe cealaltă.”

Jurisprudența confirmă aceste prevederi legale, menționând cu claritate că:

”În aceste condiții, când creditoarei i-a fost desființată executarea silită, în cadrul acțiunii de executare cambială, exercitarea din nou a unei acțiuni cauzale este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor pct.334 din Norma cadru BNR 4/1996, simpla exercitare a uneia din cele două acțiuni, fie acțiunea cauzală, fie acțiunea cambială, atrage imposibilitatea formulării celeilalte acțiuni, indiferent de soluția pronunțată în acțiune.[6]”

Totuși, în jurisprudența instanțelor de judecată s-a stabilit că această interdicție nu mai este incidentă în momentul în care, fără a exercita două căi în paralel pentru recuperarea aceleiași creanțe,  beneficiarul Biletului exercită cel două acțiuni pentru câtimi diferite din creanță, pe care nu și le poate îndestula pe calea unei singure acțiuni:

”Prin urmare introducerea unei acțiuni cauzale (așa cum este cea ce formează obiectul prezentului dosar) este supusa obligatoriu unor condiții a căror rațiune este determinată de necesitatea evitării posibilității dublei executări a obligației, pe de o part e în temeiul instrumentului cambial, iar pe de altă parte, pe calea dreptului comun.

Or, în speta se constată , în acord cu soluția primei instanțe, că prin acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar nu se urmărește executarea aceleiași obligații concomitent prin intermediul a două titluri executorii obținute prin mijloace juridice care se exclud , câtă vreme biletul la ordin emis de către apelantă a fost anulat parțial în ceea ce privește sumele reprezentând penalități de întârziere, fiind menținut doar pentru debitul principal (care nu face obiectul prezentului litigiu ). Reclamanta intimată este prin urmare îndreptățită să-şi valorifice dreptul la plata penalităților datorate de către pârâtă, în cadrul unei acțiuni de drept comun, câtă vreme aceasta nu mai deține un titlu executoriu pentru sumele solicitate , acțiunea de față fiind pe deplin admisibilă.[7]”

b. Acțiune în îmbogățire fără cauză

Îmbogățirea fără cauză este o acțiune extra-cambială la care beneficiarul Biletului la ordin va apela în momentul în care a pierdut atât acțiunile cambiale, cât și acțiune cauzală, reprezentând o soluție de ultim resort.

Totuși, spre deosebire de acțiunea cauzală, beneficiarul Biletului poate exercita acțiunea în îmbogățire fără cauză împotriva emitentului, giranților și tuturor avaliștilor care  s-au îmbogățit în dauna beneficiarului biletului la ordin, după cum menționează art. 106 în coroborare cu art. 65 din Legea nr. 58/1934:

”Cînd posesorul a pierdut acțiunea cambiala în contra tuturor obligaților și nu are contra acestora acțiune cauzala, poate exercita contra trăgătorului, acceptantului sau girantului o acțiune pentru plata sumei cu care aceștia s-au îmbogățit fără cauza în dăuna sa.”

Mai mult, având în vedere raționamentul reglementării, obiectul acțiunii fără cauză se va limita numai la suma de bani cu care debitorul s-a îmbogățit în dauna beneficiarului Biletului la ordin.

Sunt desprinse o serie de condiții trebuie să fie respectate pentru a putea fi exercitată acestă acțiune extracambială, după cum prevede Pct. 342 din face Regulament nr. 6/1994 BNR:

• existența unui titlu cambial, în baza căruia beneficiarul acestuia ar fi putut exercita acțiunea cambială;
• beneficiarul unei cambii a pierdut exercițiul acțiunii sau executării cambiale împotriva tuturor obligaților fără a avea la dispoziție nici măcar exercițiul unei acțiuni cauzale;
• îmbogățirea debitorului cambial în dauna creditorului; se are în vedere o  îmbogățire efectivă a debitorului de pe urma pierderii de către beneficiarul Biletului la ordin a acțiunii cambiale și a neexistenței unei acțiuni cauzale.

În final, menționăm faptul că acțiunea în îmbogățire fără cauză poate fi introdusă într-un termen de prescripție de un an, care începe să curgă de la data la care s-au pierdut acțiunile cambiale.

III. Ce apărări poate invoca cel executat silit în baza unui Bilet la ordin

a. Dresarea protestului la plată

La momentul la care beneficiarul prezintă Biletul la ordin spre plată și acesta este refuzat, beneficiarul va trebui să dreseze un protest (act cu caracter autentic conform art. 49 din Legea nr. 58/1934) de neacceptare a plății prin intermediul executorului judecătoresc, notarului, avocatului sau intermediul judecătoriei, conform art. 66 din Legea nr. 58/1934. 

De asemenea, refuzul de plată poate fi constat:

• fie prin mențiunea de refuz a instituției de credit plătitoare datată și scrisă pe cambie, cuprinzând ziua când a fost prezentat, conform prevederilor art. 463 alin. (2) lit. b);
• fie prin mențiunea de refuz a instituției de credit trase datată și scrisă pe o copie a cambiei refuzate, certificată de aceasta, în cazul pierderii originalului pe circuit bancar și cuprinzând ziua când a fost prezentată.

Dresarea protestului de neplată are drept fundament aducerea la cunoștința girantului a faptului că emitentul nu a putut plăti la scadență și, adițional, certificarea acestui fapt printr-un act autentic. Prin constatarea protestului, legea urmărește conservarea drepturilor beneficiarului Biletului la ordin de a își exercita acțiunea în regres.

Dacă a avut loc un refuz la plată, iar beneficiarul nu a întocmit protestul corespunzător în termenul prevăzut de lege, atunci acesta din urmă decade din dreptul de a îți exercita dreptul de regres, rămânând însă cu posibilitatea de a îi urmări pe debitorii principali.

Astfel, dacă plata a fost refuzată de către emitent și beneficiarul dorește să se întoarcă împotriva giranților, atunci în termen de 4 zile lucrătoare de la refuzul plății trebuie să notifice  girantul său despre protestul dresat. Când o notificare este făcută unui semnatar al Biletului la ordin, aceeași încunoștințare trebuie să fie făcută, în același termen, și avalistului său.

Între ultimul giratar și restul giranților va funcționa un nou mecanism de notificare în cascadă numit aviz, unde fiecare giratar va trebui să își notifice girantul în legătură cu refuzul la plată în termen de două zile lucrătoare de la data la care i se face propria notificare până se va ajunge la ultimul giratar, conform art. 50 Legea nr. 58/1934.

Acest mecanism este prevăzut și de Pct. 281 Regulament nr. 6/1994 BNR care menționează:

”Procedura de încunoștințare (notificare) privind dresarea unui protest pentru neacceptarea sau neplata cambiei va parcurge drumul invers pe care l-a parcurs titlul. Astfel, posesorul cambiei care a dresat protestul va trebui să notifice acest fapt girantului său și trăgătorului, în cele patru zile lucrătoare care urmează protestului sau zilei prezentării, dacă a fost inserată clauza “fără cheltuieli”.”

Lipsa notificării, spre deosebire de lipsa protestului, nu împiedică executarea prin mecanismul cambial, însă cel care a nu a notificat poate fi ținut la plata despăgubirilor cauzate de lipsa înștiințării.

Obligativitatea dresării protestului și efectele juridice determinate de acesta sunt stabilite și de jurisprudență, care menționează că:

”Este adevărat că dispozițiile art. 48 lit. a) din Legea nr. 58/1934 prevăd că posesorul unei cambii/unui bilet la ordin poate exercita drepturi de regres împotriva giranților, trăgătorului şi a celorlalți obligați, la scadență, dacă plata nu a avut loc, însă legea impune ca refuzul de acceptare sau de plată să fie constatat printr-un act autentic(protest de neacceptare sau de neplată), care trebuie efectuat în termenele prevăzute de art. 49(2 zile lucrătoare de la scadență-care în speță era la data de 30.03.2017) şi în condițiile prevăzute de art. 66-73 din lege.

În cazul neefectuării acestor formalități în termenele prevăzute de lege, devin incidente dispozițiile art. 58 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Legea nr. 58/1934, potrivit cărora după trecerea termenelor fixate pentru facerea protestului de neacceptare sau de neplată, posesorul este decăzut din drepturile sale împotriva giranților, împotriva trăgătorului şi împotriva celorlalți obligați cu excepțiunea acceptantului.

Acest principiu este detaliat prin Norma-cadru nr. 6/1994 a Băncii Naționale Române, care la pct. 309 prevede: `În următoarele situații posesorii unei cambii este decăzut din drepturile sale fata de persoanele obligate in regres. (…)

(…)b) in cazul neîntocmirii protestului de neacceptare sau de neplata;

Prin aceste fapte, posesorul, deși pierde acțiunea de regres, nu pierde însă acțiunea directă contra acceptantului si nici contra avalistului acestuia.`

În consecință, prezentarea la plată şi întocmirea protestului de neplată sunt formalități de natură a conserva drepturile cambiale împotriva debitorilor de regres (așa cum este girantul).[8]”

b. Somația cambială

Ulterior încuviințării executării silite, dar înainte de începerea urmăririi vreunui bun, sub sancțiunea nulității absolute a întregii proceduri, executorul judecătoresc va trebui să comunice debitorului somația de executare cambială, care trebuie să cuprindă, conform art. 61 alin. (6) din Legea nr. 58/1934, “transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită”.

În acest caz este vorba despre documentele din care rezultă calculul dobânzii, cheltuielile făcute cu protestul, dacă este cazul, precum și documentele din care rezultă cheltuielile făcute pentru valorificarea Biletului la ordin.

În materia Biletului la ordin, somația de executare cambială se diferențiază față de somația de drept comun prevăzută de art. 667 C.proc.civ., întrucât Legea nr. 58/1934 are un caracter de normă specială, fiind obligatorie în toate cazurile de punere în executare a unui titlu de credit prevăzut de Legea nr. 58/1934 și derogă de la dispozițiile de drept comun prevăzute de Codul de procedură civilă.

Somația cambială este un act începător de executare, după cum menționează și jurisprudența:

”De asemenea, în acord cu prima instanță, tribunalul reține că somația cambială nu este un act prealabil demarării executării silite, cât timp se prevede posibilitatea formulării `contestației la executare` împotriva sa, ceea ce conduce la concluzia că reprezintă un act începător de executare.[9]”

Totodată, jurisprudența reține funcția esențiala a somației, punerea în întârziere a debitorului și atenționarea sa, reținând importanța acestui act ce reprezintă un formalitate cu rol de a garanta drepturile debitorului:

”Somația cambială are natura unei puneri în întârziere, cu scopul de a da posibilitatea celui căruia i se opune titlul de credit să își exprime poziția asupra valabilității acestuia pe calea opoziției cambiale. Numai după ce această posibilitate este oferită debitorului se poate trece la executarea silită. Dacă somația cambială ar înceta să mai existe, nu ar avea cum să curgă termenul pentru opoziția cambială, ceea ce ar presupune grava vătămare a drepturilor debitorului, prin punerea sa în imposibilitatea de a se apăra pe calea invocării excepțiilor cambiale.[10]”

Concret, având în vedere caracterul obligatoriu al somației cambiale și rațiunea punerii în întârziere prin intermediul său, se ajunge la concluzia că, în cele mai multe cazuri, executorul judecătoresc va dispune îndeplinirea amândurora.

c. Opoziția la executare

În baza art. 62 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, ulterior comunicării somației la executare, debitorul cambial are la dispoziție un termen redus, de numai 5 zile de la comunicarea somației cambiale, înăuntrul căruia va putea formula o opoziție la executare, ceea ce reprezintă de fapt o contestație la somația de executare.

Opoziția la executare se introduce la instanța de executare, fiind soluționată conform normelor Codului de procedură civilă, debitorul cambial neputând opune beneficiarului decât excepții privind nulitatea titlului. 

Această contestație la executarea cambială reprezintă un mecanism juridic distinct de contestația la executare de drept comun, care îi conferă debitorului posibilitatea de a ataca valabilitatea biletului la ordin. Din aceste considerente, terminologic, acest tip de contestație specială, se identifica drept o ”opoziția la executare”.

Jurisprudența evocă cu claritate funcțiile opoziției la executare și o delimitează de contestația la executare de drept comun, prevăzând că:

”Distincția dintre opoziția la executare şi contestația la executare nu conduce la concluzia că existența celei dintâi exclude formularea celei de-a doua, însă motivele ce pot fi invocate sunt diferite.

Domeniul contestației de drept comun se limitează numai la actele de executare ulterioare somației cambiale. Viciile de formă ale titlului cambial, excepțiile bazate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei şi debitor, dar şi cele procedurale legate de absența condițiilor pentru accederea la executarea cambială, pot fi invocate numai pe calea contestației speciale prevăzute de art. 62 din Legeanr.58/1934, respectiv a fostei opoziții cambiale.[11]”

Datorită funcției sale distincte, excepțiile pe care le poate invoca debitorul în cadrul opoziției la executare sunt limitate, în concret se au în vedere numai:

Excepții de nulitate, care vizează lipsa elementelor obligatorii de pe Bilet (formă, semnătură falsă, lipsă mandat);

Excepții personale, care vizează relația comercială dintre părți (vicii de consimțământ, nerespectarea contractului care a stat la baza emiterii biletului);

Excepții procedurale, care vizează nereguli precum neposedarea Biletului în original, lipsa lanțului neîntrerupt de giruri sau lipsa protestului.

Formularea contestației nu suspendă executarea, cu excepția cazului când debitorul nu își recunoaște semnătura, înscriind-se în fals, sau atunci când nu recunoaște procura. Așadar cazurile în care se suspendă executarea silită începută în baza unui Bilet la ordin sunt limitate. Față de formularea textului, cererea de suspendare nu ar putea fi condiționată de plata unei cauțiuni.

IV. Concluzie

Analiza fenomenului refuzului la plată a Biletelor la ordin relevă o vulnerabilitate persistentă în dinamica comercială, confirmată de incidența ridicată a cazurilor raportate statistic. Cu toate acestea, cadrul legislativ actual oferă multiple posibilități de recuperare a creanței înscrise în titlu, garantând securitatea circuitului comercial.

Dintre mecanismele disponibile, executarea cambială se distinge incontestabil ca fiind instrumentul optim pentru interesele creditorului, caracterizat prin evitarea litigiilor pe fond și trecerea direct la executarea silită în baza Biletului la ordin, care reprezintă un titlu executoriu.

În esență, deși riscul neplății este inerent pieței, corecta alegere și implementare a mecanismelor legale asigură recuperarea rapidă a creanțelor, validând astfel funcția Biletului la ordin ca instrument de plată energic și eficient.

[1] ÎCCJ Secția I civilă, Decizia nr. 394/2021 din data de 18 Februarie 2021, disponibil pe https://www.scj.ro/

[2] Curtea de Apel Ploiești, Decizia nr. 1548/2009 din data de 5 Noiembrie 2009, disponibil pe www.sintact.ro.

[3] Tribunalul București, Decizia nr. 1275/2013 din data de 10 Mai 2013, disponibil pe www.sintact.ro.

[4] Tribunalul București, Decizia nr. 2288/2021 din data de 5 Mai 2021, disponibil pe www.sintact.ro.

[5] Curtea de Apel București, Decizia nr. 95/2011 din data de 20 Ianuarie 2011, disponibil pe www.sitact.ro.

[6] Ibidem.

[7] Curtea de Apel Cluj, Decizia nr. 427/2020 din data de 21 Septembrie 2020, disponibil pe www.sintact.ro.

[8] Tribunalul București, Decizia nr. 2288/2021 din data de 5 Mai 2021, disponibil pe www.sintact.ro.

[9] Ibidem.

[10] Judecătoria Bistrița, Decizie nr. RJ 62g853872/2022 din data de 2 Februarie 2022, disponibil pe www.sintact.ro.

[11] Judecătoria Slobozia, Sentința nr. RJ 9d24d4357/2025 din data de 24 Noiembrie 2025, disponibil pe www.sintact.ro.