Experții joacă un rol esențial în arbitrajul internațional, în special în disputele ce implică aspecte tehnice sau financiare complexe. Funcția lor principală este de a oferi opinii obiective și specializate care să ajute tribunalul arbitral să înțeleagă aspecte în afara expertizei proprii. Experții pot fi numiți fie de către părți, fie de către tribunal, fiecare dintre aceste opțiuni având avantaje și dezavantaje specifice.
1. Introducere
Multe arbitraje internaționale implică probe complexe, care includ aspecte foarte tehnice. Prin urmare, disputa ce trebuie soluționată de tribunalul arbitral poate necesita cunoștințe specializate în domenii necunoscute suficient de bine de arbitri, care astfel pot avea nevoie de asistență care să îi ghideze în căutarea adevărului.
2. Rolul expertului în orice procedură arbitrală
Obligația principală a expertului este să asiste tribunalul prin oferirea de opinii independente, imparțiale și profesionist fundamentate. Experții nu sunt avocați și trebuie să acționeze cu imparțialitate. De asemenea, ei trebuie să recunoască când o întrebare depășește aria lor de expertiză. Ei pot servi scopurilor probatorii — clarificând fapte contestate — sau explicative — oferind înțelegere asupra unor aspecte complexe, dar necontestate.
Factorii cheie în alegerea unui expert includ competența profesională, abilitățile de comunicare, integritatea și credibilitatea. Expertiza tehnică este primordială. Jurisdicțiile de drept civil preferă adesea experții numiți de tribunal, în timp ce sistemele de drept comun se bazează mai frecvent pe experții numiți de părți. Tendința în arbitrajul internațional este spre experți numiți de părți.
3. Avantaje și dezavantaje ale expertului numit de o parte
Avantaje
Experții numiți de părți sunt eficienți mai ales în sectoare cu cerințe tehnice intense, precum construcțiile sau energia. Ei colaborează strâns cu echipa juridică, au acces la documentația extinsă a proiectului și adaptează rapoartele pentru a răspunde problemelor specifice cazului. Această proximitate asigură o comunicare eficientă și integrarea constatărilor tehnice în argumentele juridice. Reputația profesională a expertului depinde de calitatea muncii sale, ceea ce stimulează o analiză amănunțită. Această abordare susține și dreptul părții la apărare, deoarece perspectiva expertului reflectă direct strategia cazului.
Dezavantaje
Critica principală este percepția de părtinire — unii experți sunt acuzați că formulează concluzii în favoarea părții care i-a angajat. Ei pot refuza cooperarea cu expertul opus, generând diferențe ireconciliabile în metodologie sau concluzii. Rapoartele pot deveni excesiv de tehnice și bazate pe ipoteze contradictorii, complicând evaluarea de către arbitri. Costurile sunt adesea ridicate și sunt incluse în cheltuielile de judecată.
4. Avantaje și dezavantaje ale expertului numit de tribunal
Avantaje
Experții numiți de tribunal sunt în general considerați mai neutri, având o obligație de independență comparabilă cu cea a arbitrilor. Rapoartele lor tind să fie echilibrate și mai puțin conflictuale. Controlul costurilor reprezintă un alt beneficiu, onorariile fiind gestionate de tribunal și împărțite între părți. Un raport unic al expertului poate simplifica procedura și ajuta la adoptarea unei decizii coerente.
Dezavantaje
Părțile au un control mai redus asupra selecției expertului și asupra ariei de analiză. Există riscul ca aspecte esențiale să fie neglijate sau înțelese greșit, mai ales dacă expertul nu are cunoștințe detaliate despre industria specifică implicată. Accesul la documentația proiectului poate fi limitat, comunicarea desfășurându-se în principal prin tribunal. Rapoartele pot fi mai puțin detaliate comparativ cu cele ale experților numiți de părți.
5. Utilizarea experților conform diferitelor reguli de arbitraj internațional
Principalele instituții arbitrale — precum ICC, IBA, SIAC, HKIAC și CICA — reglementează explicit utilizarea experților.
- Regulile ICC permit atât experți numiți de părți, cât și de tribunal, cerând rapoarte scrise și, dacă este cazul, audieri.
- Regulile IBA impun cerințe stricte de independență, solicită dezvăluirea metodologiei și datelor și permit întâlniri prealabile între experți.
- Regulile SIAC și HKIAC acceptă ambele opțiuni și pun accent pe claritatea rolurilor experților și a probelor.
- Regulile CICA au stabilit recent regula utilizării experților numiți de părți. Numirea experților de către tribunal necesită consultarea părților și includerea în raportul experților numiți de tribunal a oricăror opinii divergente.
6. Cum pot fi depășite dezavantajele?
Mai multe mecanisme procedurale pot reduce limitările experților numiți de părți:
- Întâlniri prealabile audierilor — experții se întâlnesc înainte pentru a identifica și restrânge punctele de divergență, a clarifica aspecte tehnice, a conveni asupra metodelor și a spori eficiența administrării probelor (prevăzute în art. 5(3) din Regulile IBA și recomandate de ICC Task Force).
- Conferințe comune ale martorilor-experți — toți experții relevanți sunt audiați împreună, ceea ce permite arbitrilor să investigheze direct cauzele divergențelor și să compare metodele (art. 8(2) din Regulile IBA), sporind transparența și claritatea.
- Interogatorii contrarii — experții sunt întrebați de tribunal sau de avocatul opus pentru a testa fiabilitatea opiniilor lor. Deși consumă timp, această metodă ajută tribunalul să evalueze credibilitatea și să înțeleagă diferențele de opinie.
- Coordonator/facilitator neutru — un specialist acceptat de ambele părți sau numit de tribunal organizează activitatea experților, promovează obiectivitatea și încurajează consensul. Aceasta poate fi realizată și de un expert numit de tribunal care colaborează cu experții părților fără a le influența concluziile.
- Echipe de experți — tribunalul selectează câte un expert din lista propusă de fiecare parte pentru a forma o echipă care combină independența cu cunoștințele specifice sectorului. Echipa elaborează un raport comun, apoi o versiune finală după analiza comentariilor părților.
- Rapoarte comune ale experților — chiar și cu experți numiți de părți, tribunalele pot solicita un raport unic care rezumă acordurile și dezacordurile în termeni comuni, facilitând identificarea motivelor diferențelor.
7. Concluzii
Experții, fie numiți de părți, fie de tribunale, sunt indispensabili în arbitrajul internațional atunci când complexitatea tehnică depășește expertiza juridică. Experții numiți de părți oferă o perspectivă aprofundată și specifică cazului, dar pot fi percepuți ca părtinitori. Experții numiți de tribunal aduc neutralitate și eficiență, dar pot întâmpina limitări legate de accesul la informații sau specializare.
Alegerea metodei depinde de natura disputei, complexitatea industriei și preferințele procedurale. Abordările hibride și garanțiile procedurale pot echilibra avantajele și diminua dezavantajele. În final, un expert calificat și independent îmbunătățește procesul de stabilire a faptelor de către tribunal și susține o soluție justă și bine fundamentată.
Pentru informații suplimentare sau asistență juridică personalizată în domeniul arbitrajului comercial internațional, vă invităm să contactați echipa Sarbu Partners la adresa office@sarbupartners.ro.
